Peste tot in jurul meu oamenii vorbesc prea mult. Spun ca nu au timp pentru nimic... si totusi insista sa se implice in vietile celorlalti. Cuvinte grele, vorbe rautacioase. Fara temei. Oamenilor, de asemenea, nu le poti schimba parerea, indiferent ca sunt orgoliosi sau nu. Nu au mandrie sau convingerea ca au dreptate, ci doar vor sa demonstreze ceva. Ca ei sunt "intr-un fel anume". Ma intreb cateodata daca acesti oameni despre care vorbesc nu s-au gandit ca poate trebuie sa se construiasca pe sine insasi mai intai. Exact ca si cum ai construi o casa. Poate nu ne nastem cumva, poate trebuie sa devenim cumva. Asa cum vrem noi si nu cum vor ei. 

E greu sa fii bun si sa incerci sa oferi vorbe frumoase sau caldura, pentru ca vei primi o ura mascata in schimb. Ca vrei sa faci un bine sau nu, vei primi doar un zambet fals si o critica dura. Daca spui lucrurilor pe nume in incercarea de a spune ce simti tu sau cum privesti tu o anumita situatie, oamenii din jurul tau se vor simti jigniti. Totusi, nu ceda niciodata. Nu te pierde pe tine. Nu pe tine te urasc, se urasc pe sine. Cuvintele tale poate doar le amintesc de anumite defecte ori greseli. Iar ranile lor sunt cu atat mai dureroase cu cat au fost ascunse in trecut, cu cat au fost ignorate si nu acceptate. Asa ca fa bine si pastreaza orice idee pentru tine. Pastreaz-o inauntrul tau, astfel incat sa ramai tu acelasi om curat, dar nu o spune si celor din jur. Indiferent ca e menita sa faca un bine, va fi privita ca cel mai mare rau. 

Atunci cand ei vor incerca sa te descurajeze, pastreaza-ti curajul. Pentru ca niciun om nu e mai presus de visele tale. Nicio parere, niciun sfat, niciun cuvant, fie el si bine intentionat. Daca iti doresti ceva din inima, poti muta muntii din loc. Daca nu ma crezi, incearca. 

Oamenii spun multe si de fapt nu comunica nimic. Conteaza doar cei care au puterea de a te opri in loc cu o privire.

Controlling your mind, means, by all means, controlling your life. Change your thoughts and you will change your life. I learned that if I want to become a happier person, I have to be happier and find reasons for me being happier. And i found so many good reasons. I also learned that if I want good things to happen to me I shouldn't wait for them to happen. I should make marvelous things happen instead of a "long-term" waiting with no assurance that they will ever happen. Instead, I pray and do my best to make my life be amazing.

Well, we have such a power and we don't know it. We are powerful, as power comes from the heart. And, as your heart tells you what you really want, I advice you to just go for it. It might take some time and it might be risky, but, most probably, you'll get what you want.

To make a long story shot, be positive, because ordinary stuff that happen to you may be blessings in disguise. Be brave, dice with death, if needed, but never sell your soul.

Enjoy each day. Each sunrise brings something new. Just take advantage of it. 

And you should be the same. 

We all dream a lot. At least, I do. I dream of being forever young, travelling around and meeting interesting new people. Some dream about a famous career, others dream about finding their true love. Well, sometimes I wonder what do we really do to make our dreams come true. It may sound old-fashioned, and maybe you've heard it before, but I do believe that some of you don't exactly fight for making their dreams become reality. 

Of course, we all need some luck. But there's a long recipe for making our dreams come true, which, of course, consists of many ingredients. For example, you have to be ambitious. If you have just decided that you want to follow a certain path, never let other people tell you that you aren't good enough and that you are not the right person who can get on top. People are mean and nowadays they tend to be pessimistic, so just don't believe them. If you really want to do something, you can  will do it for sure. No one knows you good enough to tell you that you aren't suitable for a specific job, for example. You may be and you can also improve yourself. 

The second step is working hard. It may be the hardest one, but you should know that success never comes for free. Maybe you'll get tired, you will no longer sleep enough and so on, but remember that results will bring you satisfaction and also that the road to a certain destination is even better than the result, because you deal with situations that you've never dealt with before.

The third step is to give up doing different things you did before and try to focus on your present and future. It's a very hard one, but time will bring new experiences to you and I'm sure you don't want to spend your most beautiful years stuck in the past. 

Have faith, be strong and ignore everything that draws you back. And when you do succeed, never let success go to your head. 

I wish you all good luck! :)

Well, I am sure you all met annoying people. I am absolutely sure you know that kind of people who will ask you to help them all the time. And because you are an educated person, you will say "yes" to them. Of course, after being asked for help too many times, it just becomes boring. In other situations, you have to say "yes" to someone, because you are forced to. But, stop a little. Think about it. Do you really have to say "yes"? I mean, you only have one life, which is only yours, no one should have the power to control YOUR life. So, may I say that it would be advisable for you to say "fuck off" to all the people that try to trample over your or get on your nerves. Just stay chill and ignore them. You move on, they will stay behind. 

Well, try something. From today on, there will be no more "yes" answers. There will be either "hell yeah" or "FUCK OFF" answers, which give you a pretty awesome feeling. I know, it sounds a bit rough, but what the fuck? Just try it. Like in the "Yes man" movie. You'll have nothing to lose, though. And maybe it will turn out to be fun. 

So you should stop being afraid. Take risks. I know, other people will judge you. But that's what most people do. Because not all the people around you are very clever or educated, as you are. And when they judge you, they just show they are dominated by envy. Don't take them too serious, you shouldn't waste your time with them. Out there amazing people are waiting for you to paint the town red together. So, go ahead. Live out of a suitcase, live every moment to the fullest and don't ever forger every cloud has a silver lining. :) 

As 2012 has just begun, make it worth. You have the entire year to make it happen. 

Looks like I'm back in black. Well, I might excuse myself by saying that I've been occupied and that's the reason I haven't written on my blog lately. Lies! Don't take me for granted! Truth is ... I haven't found the inspiration I needed. Reasons: routine, monotony, shitty timetable and so on.

But, problem is, I got used to that routine and lived by its own rules. Then, one day, I woke up and realized I was doing the same things like...over and over. And i was feeling tired, stressed and I was even more quick-tempered than before without any logical reason. So I put the blame on routine, which really makes our lives sadder.

So, I decided to write a post in order to help people get over routine and find something interesting to do at any time. Of course, it mainly depends on your mood, but I will give you some tips which will help you to make the best of everything. 

1. Go out. Don't spend too much time at home. As school of hard-knocks taught me, great life experiences don't happen in your bed. 

2. Well, if your friends just keep refusing going out, change them! I mean, I know, they're your friends. But friends are supposed to be those crazy, funny people you have fun with. First try to explain them the situation, then, if they don't agree and they keep hiding themselves in their homes, CHANGE THEM.

3. Meet new people, try new places. Never spend a lot of time in the same place. You've got only one life, unless you're a cat, and I'm sure you want to see more of this world, not only 2-3 pubs and so on. 

4. When you feel like you're extremely bored, do something. Read a book, watch a tv show, call someone you want to talk to, but NEVER, and I'm really serious, NEVER complain, because you'll only end up complaining all the time and it's no GOOD, not at all. 

5. Especially if you're a teenager, try everything! Don't say no! Just go with the flow. Of course, I'm not suggesting you should end up being an alcoholic or a drug addict, all I'm trying to say is...DO NOT BE LIMITED. 

6. Dance, dance, dance. If you're bored, play music louder and just dance. Best feeling in the world. 

7. If you have a relationship, don't lie to yourself that being with a person 24/24 means you love them. Don't become depressed because of your "fabulous" relationship. 

8. Smile, smile, smile and eat a lot of chocolate. <3

9. You could use some hot guys/girls too. 

Well, I hope you will find my advice useful and that it will really help you enjoy your life. Or actually live it. I'll do the same, pinky promise!!!

P.s: There was a 10, too. Every time you feel like you're sad, take your best friend and take some funny, stupid pictures. You'll laugh because of them, trust me. It works every time. :)

Port un tricou cu maneci lungi si probabil cu 3 numere mai mare decat mine. Sunt distrata si tot ce-mi ruleaza prin minte sunt scenarii de filme dragute.

Stii scenele alea cand el si ea se cearta rau? Ea pleaca furioasa si-l lasa pe el imbufnat, orgolios, nestiind daca sa fuga dupa ea sau nu. Si nu fuge. Si nu mai vorbesc. Si fiecare se plange la prietenii lui, sunt morocanosi mereu, se ciondanesc cu ceilalti si apoi rad! Si au emotii. Si se suna. El ar trebui sa o sune pe ea (it should be the main rule of a gentleman). Ea ii vorbeste frumos, politicos, dar fara sa arate cat de dor i-a fost de el de fapt (si asta e the main rule of a lady!). Si apoi inchid. Si tremura. El zambeste, ea pluteste prin camera si amandoi si-ar da toti banii pe un bilet de tren/avion. Si se intalnesc. Si se iau in brate. And they kiss each other. Mhm...

Ei bine ... scenele astea-mi plac mie mult de tot. As putea sa mananc mandarine si sa ma uit la filme cu scene de genul long time. Btw, mandarinele pe care le mananc acum mi-au provocat un dor teribil de Craciun. :(

Vai! Si mai stii scenele alea cand ea are caciulita pufoasa si manusele tricotate si el are esarfa draguta si o pupa cand afara ninge? Puf. 

Sauuuu el ... el are tricou cu Superman si ea il poarta prin casa. Sau ii poarta camasile ... albastre. Si el se trezeste si o invarte prin toata casa si o pupa. 

Pentru ca scenele astea nu sunt siropoase, sunt speciale. Pentru ca de obiceii indragostiti pot face astfel de lucruri. Pentru ca nu stiu, mi-e dor sa fiu indragostita, sau poate sunt ... si pentru ca e cel mai frumos sa fii adolescent. Si indragostit. Mereu.
Dar cumva, inevitatil ... se ajunge la scenele in care ea plange. Si in filmele bune, lui ii pare rau. Si stie sa o impace, chiar daca probabil ii e frica ca o sa fie penibil. Dar nu o arata. Asta il face pe el el. Doar de asta are tricou cu Superman. Si ei ii trece. Si se strang in brate. O pupa pe frunte. Pe par. Pe gat. Mhm, part two.
Si totusi ... cred ca scenele cele mai dragute sunt cele in care ei se cearta in mijlocul strazii. Si tipa unul la celalalt si sunt super hotarati sa nu cedeze. Si se intorc in acelasi timp, peste 2 secunde. Si pentru ca se intorc in acelasi timp, nu se mai pune ca au cedat. Nu sunt eu romantica, sunt scenele simpatice foc. CLAR.

"Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri."

                                                                                  

                                                                                      Charles Dickens   

Da. Oamenii se mint singuri, e un adevar universal. Omul este cel mai mare dusman al sau. Oamenii cauta motive pentru care se inseala pe sine. Oamenii nu sunt sinceri nici macar cu ei insisi. De ce? Din comoditate, din frica de ceva "nou", din neincredere in fortele proprii. Pentru ca e mai usor sa apelezi la a te minti pe tine insuti, spunandu-ti ca totul va fi bine, decat sa incerci sa rezolvi o problema. E mai usor sa ignori decat sa fii curajos. 
Multi cred ca iubesc cand nu e asa. Cred ca sunt buni si ca sunt obiectivi, cand de fapt sunt rai si isi formeaza opiniile in functie de preferinte sau de dusmanii. 
Oamenii sunt fricosi si cred ca nu vor reusi, pentru ca nu mai au ambitie ... isi pierd esenta, idealurile, felul de a fi. Unde? In rutina. 
Majoritatea prefera sa fie superficiali. Sa nu se implice. Sa dezvolte vicii si manii care sa umple golurile din viata lor. Ceea ce nu realizeaza toti acesti oameni e ca isi fac rau singuri. Isi rapesc sanse la fericire. 
Cei mai multi se prefac pentru a fi acceptati intr-un grup unde isi pierd identitatea. Incep sa se lase condusi si sa gandeasca la fel ca intregul grup, nu ca ei insisi. Au uitat cu totii ce inseamna sa fii distinct, caci sunt prea preocupati de parerea celor din jurul lor. 
Oamenii sunt fatarnici. Pretind ca iubesc cu adevarat o anumita persoana din jurul lor. Cum poti iubi pe altcineva, cum poti face fericit o alta persoana, daca nu te iubesti pe tine insuti, daca nu stii ce te face pe tine fericit? Si mai ales...cum poti afirma ca iubesti pe cineva mai mult decat te iubesti pe tine, daca in definitiv ... tu nu te iubesti?
Cum sa te iubeasca altcineva cand tu te prefaci, cand tu iti renegi sufletul, caracterul?
De ce sa nu fii optimist, increzator? Increderea in sine e arma celor inteligenti, lauda apartine prostilor. 
Cel mai rau e ca, oricat ar incerca, oamenii nu se vor putea minti la nesfarsit.  Asa se face ca intr-o zi vor privi realitatea in fata si ii va durea, vor fi dezamagati de propria persoana. Si totusi, niciodata nu e prea tarziu. Macar la sfarsit sa dea dovada de curaj si demnitate.
Oamenii au nevoie sa fie sinceri. 

Cum ar fi ca intr-o dimineata sa cunosti ce te intriga si ce te atrage cel mai mult? Cum ar fi sa fie totul complicat de simplu? Cum ar fi sa lasi entuziasmul sa te cuprinda de fiecare data cand totul merge prost? Cum ar fi sa iti traiesti visele la nesfarsit? Cum ar fi sa fii o contradictie si sa te iubeasca un absurd?
Cum ar fi sa pleci la scoala si sa te trezesti in gara? Cum ar fi sa te indragostesti de o voce? Cum ar fi sa nu se schimbe sentimentele niciodata? Cum ar fi sa inveti oamenii sa nu mai fie rai? Cum ar fi sa inveti oamenii mari sa fie din nou copii?
Cum ar fi sa te transformi in furtuna sau in soare? Cum ar fi sa iti controlezi destinul? Cum ar fi sa pierzi o vara intreaga stand pe nisip? Cum ar fi sa il certi pe Fat-Frumos?
Cum ar fi sa iti ramana cineva implementat adanc in minte? Sa nu mai uiti? Cum ar fi sa uiti totul?
Cum ar fi sa am mereu fluturi in stomac?

Lasa-ma sa-ti spun povestea: doua fire impletite, innodate in intamplari si amintiri, strans legate, care nu se vor desparti niciodata. Doua fire formand unul. Pornind de la un capat si ajungand la celalalt, adapostind intre ele o multime de cuvinte, de fapte si o istorie implicand sentimente complicate care incep intr-o vara si care continua cu frunze de toamna.

Si firele se amesteca. Unul negru, altul maro, se impletesc atat de frumos ca nu-ti poti lua ochii de la ele. Povestea merge mai departe(ca vantul din Vama Veche). Uneori intr-un ritm alert, rapid, nebun, plin de adrenalina, alteori lent, mototol, romantic.

Uneori legatura se strange, alteori firele se deznoada putin. Dar mie-mi place povestea firelor care se strang si pe asta am sa ti-o spun. Cu fiecare zi, legatura devine mai puternica. Mai tare, mai diferita decat a celorlante fire din jur care par a se destrama zilnic din ce in ce mai mult. E de neinteles si totusi frumos. Si drumul continua, iar ele se unesc si totusi de fiecare data diferit. Cu un nod nou. Cu o impletitura diferita de cea precedenta.

Vezi, e simplu...firele astea se impletesc intr-o poveste. Povestea in care cred eu. Si in care as vrea sa crezi si tu. Candva, poate, intr-o zi, firele se vor desparti. Dar mai e mult pana atunci. Si chiar daca se va intampla asa, chiar daca ata s-a terminat, ele au creat un snur impreuna. Impletit in cel mai frumos mod.

E amuzant, cum sa crezi in povestea a doua fire? Nu crezi pana nu intalnesti firul de ata potrivit tie. Pana nu te impletesti si nu mai vrei sa te despletesti de celalalt fir. Pana nu creezi un snur.

Il vad ridicand o spraneaca, privindu-ma sceptic, zambind totusi in coltul gurii. Ma intreaba:

-Spui ca iubesti ploaia pentru ca de fiecare data are alta melodie?

-Da, e simplu. Ai iubi-o si tu daca ai stii sa o asculti. 

-Nu cred, de cand eram mic am iubit caldura, zilele senine, faptul ca puteam sa ma joc in aer liber.

-Erai mic...

-Si acum ce e schimbat?

-Acum esti mare!

-Sunt...mare? Asa e, cred, sunt mare!

Rade. Ma priveste cu ochii lui blanzi si rade. Isi ridica sprancele si priveste amuzat inspre mine. Are gropite. Se uita la tricoul pe care il port. E larg. Miroase bine. E al lui. 

-Da, vreau sa zic...acum poti iubi ploaia! Nu iti dai tu seama, dar are multe de oferit. 

-Multe de oferit...domnisoara, poti, te rog, sa-mi dai exemple concrete? 

-Nu in fiecare zi ploua, nu?

-Decat daca locuiesti in Londra.

-Of, as fi vrut eu sa fie asa...dar nu e. Deci nu in fiecare zi ploua, nu?

-Pai nu. Si asta e bine.

-Si totusi, cand ploua, e linistitior. E relaxant...imagineaza-ti numai: afara ploua, vremea te tine pe loc, te tine langa semineu, cu o cana de cappucino in mana. Te tine langa mine, in bratele mele. Si eu te ciufulesc. Eu iubesc ploaia.

-O iubesti? Ploaia?! Nu-i cam mult spus?

-Nu...o iubesc, pentru ca mi-a oferit cele mai frumoase momente. 

-Si eu care credeam ca eu ti le-am oferit!

-Nu tu...ploaia.

...se uita la mine...nu zice nimic, se intoarce si isi pune o cana de ciocolata calda...

-Ploaia...si nu eu.

-Da, chiar asa!

-Credeam ca ai nevoie de soare...

-Am! Am mare nevoie de soare....mai ales cateodata.

-Si atunci, cum iubesti ploaia?!

-Pai...ti-am explicat. Mi-a oferit momente magice. Le retraiesc de fiecare data cand ploua...

-Nu inteleg...

-Nu vrei sa intelegi.

Se gandeste....isi aduce aminte, iar expresia lui de om ganditor ma face sa zambesc. Ma priveste pierdut. Gura i se intredeschide si seamana mai mult ca niciodata cu un copil. Imi vine sa-l pup.

Da, si-a adus aminte. Iubesc ploaia pentru ca prima oara cand ne-am intalnit ploua. Prima oara cand m-a sarutat a fost in mijlocul unei ploi de vara. Iubesc ploaia, pentru ca imi face pofta de carti, de a ma ghemui in pat, iar el vine langa mine si ma saruta...ploaia imi face pofta de dragoste, de el. 

Cand ploua, sta cu capul pe mine, iar eu ma joc cu parul lui, incercand totusi sa citesc. Dar imi distrage atentia, sarutandu-ma pe corp...si inca o data n-am sa termin capitolul...

Ma ia in brate. Stie ca iubesc ploaia, pentru ca mi l-a adus pe el, pentru ca el e al meu si asta e tot ce-mi doresc.

Imi spune:

-Stii...te iubesc! 

Cateodata sunt sigura ca e un copil. Acum ma ridica de pe blatul bucatariei, ma strange tare in brate si ma invarte prin toata camera. Rade, e vesel si ma pupa pe gat. Isi ingroapa fata in parul meu si ma strange cat mai aproape posibil de el.

Si eu il iubesc...